Rețetă din nordul Greciei pentru desertul în cinstea Sfintei Varvara: Desertul în cinstea Sfintei Varvara își are originile în Tracia, dar a fost preluat în nordul Greciei și se prepară în ajunul sau în chiar în ziua de sărbătoare a Sfintei Varvara…
Putem vedea Ziua Națională în multe fațete, dar aceasta este una cu adevărat subtilă, ca zi a ocrotirii, cea în care țara ne învăluie cu aripile ei diafane, de mamă bună. Iar strămoșii, zâmbesc și tresaltă de sub mustățile lor stufoase sau iile înfl…
Să dăruim Bucurie... o nouă provocare pentru luna plină de cadouri, care ne stă înainte. Dincolo de cumpărături ambalate frumos și colorat, putem să ne oprim asupra acestui cadou rar și plin de substanță - Bucuria - după care sufletul nostru tânjest…
Sfinții, atunci când ne văd, nu se uită la umbrele și petele de rugină sufletească care ne întristează, ci la Cerul albastru și senin de dincolo de ele, zidit în noi de la Creație, după cum ne învață și părintele nostru, Sfântul Efrem Katunakiotul.
Adâncimile inimii sunt nesfârșite, doar să dorim să coborâm, asemenea unor speologi care aleg să coboare în străfundurile pământului. Dar nu vom folosi acea coardă colorată de poliamidă, cu carabiniere solide, ci funia neagră de bumbac, cu bobițe mi…
A trăi frumos este o direcție de drum pentru orice următor al Domnului pe cărările Vieții, fie de aici, fie de Dincolo. Căci Viața una singură este, despărțită de un râu mare, asemenea bătrânului Amazon, care se traversează cu o barcă numită Bucuria.
Cămara cerească este acel loc lăuntric, din inima noastră, din sinele nostru, unde ne putem întâlni cu Domnul. Este de altfel, primul loc de întâlnire cu El, din care se desprind apoi toate celelate. Probabil că din acest motiv isihaștii căutau însi…
Prescura, acea pâine binecuvântată, ne aduce Viața Cerului printre noi, duminică de duminică, sărbătoare de sărbătoare, ajutându-ne astfel să străbatem marea uneori (prea) învolburată, a vieții de fiecare zi.
Multă bucurie ascundea Cuviosul în plasele acelea de rafie, din care scotea apoi daruri alese: cuvinte de binecuvântare, bănuți la ceas de necaz, „medicamente” speciale care tămăduiau boli neștiute și mai ales mângâiere, pentru orice suflet pe care-…
Postul nu vorbește despre legume în loc frigărui și de margarină în loc de unt, cum preponderent tindem noi să credem, ci despre curățirea de „grăsimile” nedorite ale minții și ale sufletului!
Veșnic necunoscut, privit în general cu circumspecție, mâine poate deveni cu adevărat al nostru, dacă i-L dăruim Domnului.
Ieșim din labirinturile sufletești în care ne zbatem, ceas de ceas, doar atunci când credem Călăuzei noastre, când conștientizăm că singuri nu putem face nimic (conf. Ioan 15, 5).
Bucuria cea adevărată este un dar de Sus, nu este nicidecum o stare dobândită prin atingerea unor parametri (cvasi)esențiali, cum ne imaginăm noi de obicei. Este „charis”, harul, după cuvintele aceluiași părinte A.
Trebuie să dăruim, dar nu oricum, ci din inimă. Pentru că cel care primește se bucură, dar mai ales pentru că Cel care vede gestul nostru, cântărește valoarea lui nu în aur, ci în bătăile aurite ale unei inimi iubitoare.
La început de An Nou bisericesc, starețul din Muntele Sfânt ne indică tuturor alpinismul duhovnicesc, folosind doar metanierul, în loc de coardă, scripeți și blocatoare.
Rugăciunea este pentru suflet ceea ce este uleiul de măsline pentru o candelă: sursă de... Lumină.
Precum radiera șterge greșeli de ortografie sau de aritmetică, la fel și smerenia, poate șterge greșeli spirituale, duhovnicești, dacă o utilizăm.
Inima, centrul vieții noastre, trebuie umplută cu cele mai alese trăiri, sentimente, dar mai ales... Ființe: cu Domnul și Preacurata Sa Maică.
Inima este în centrul vieții noastre, prin ea făcând alegerile importante. Dar o inimă de mamă, și mai ales a unei anumite Mame, este în centrul Universului, de unde vibrează pentru întreaga Creație.
Pașii spre vârful muntelui și libertatea de acolo sunt mici și mărunți, neimportanți parcă....tot așa și pașii spre Libertatea absolută a Împărăției, sfioși și nebăgați prea mult în seamă.
Cu toții ne dorim prieteni de nădejde, care să vibreze alături de noi indiferent de „vremea de afară”, dar pentru a-i și găsi, este de preferat să căutăm Deasupra noastră.
O reală doză de optimism, administrată în stilul inconfundabil al părintelui Porfirie, ne ajută să lăsăm să treacă, dincolo de noi, greutățile unei săptămâni fierbinți, de început de vară.
Îi știm cu toții pe bunicii care stau în poartă, cu gâturi lungite după nepoții care stau să vină... așa cred că stă și Îngerul Domnului, așteptând sufletele celor buni, la poarta Împărăției!
Răbdarea nu este expresia unui sistem nervos solid și stabil, ci a unei inimi pline de compasiune și înțelegere pentru aproapele nostru.