Gândul din inimă.... este o provocare această expresie, pentru că noi asimilăm gândirea „mușchiului” numit creier, dar Părinții vorbesc despre gânduri ca fiind în/din inimă - ele coboară probabil, pe o scară rulantă, nevăzută, până în adâncurile ființei noastre.
Și, după cum nu ții niște cartofi stricați într-un beci adânc și răcoros, pentru că îți strică bunătate de recoltă, tot așa, nu ai de ce să ții gânduri rele, în „atelierul cel ascuns al inimii” cum îl numește marele Vasile. Pentru că, orice păstrăm rău acolo, ne schimbă toată recolta sufletească, al cărei grădinar nu este Altul decât Întrutotsfântul Duh, după cum Îl numește preaînțeleptul Grigorie al Tesalonicului.
Credem noi, că nu este un sfat mai nimerit pe final/început de An, decât acesta, de a face din inima noastră o grădină a „plantelor nemuritoare, adică a înțelesurilor dumnezeiești”, după cum ne explică un alt Grigorie, cel cu numele Teologiei, că era ocupația centrală a omului în Rai.
La mulți și binecuvântați ani, în lumina și căldura iubirii Domnului nostru!
Autor: Tudor-Călin CIOCA
Text: Valeriu R. BOB
