Iubirea Sfântului Antonie este una într-aripată, căci a urcat cu ea până în Cerurile Cerurilor, spre amețitorul tron al Dumnezeirii. Iar frica de înălțimi, cea care ne încearcă pe mulți, a rămas jos, sub fâlfâitul aripilor de serafim ale minunatului om al deșertului. Dar de ce să zicem al deșertului, căci sub masca nisipului și a dunelor fierbinți, el construia grădini și livezi de nestemate, udate de Apa aceea despre care vorbesc Scripturile: „Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui. Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred în El” (Ioan 7, 38-39).
Autor: Tudor-Călin CIOCA
Text: Valeriu R. BOB
