Liniștea Împărăției este o constantă, pentru că acolo nu există agitație, stres, tulburare sau ceartă. Cetățenii ei sunt senini, zâmbitori și liniștiți, discută cu multă răbdare și pace orice fel de subiect care li se aduce înainte.
Sunt îngăduitori unii cu alții, dar mai ales cu noi, cei care, ca în goana asudată a unui taximetru până la următorul semafor, îi bâzâim constant cu tot felul de solicitări - le știm cu toții, fiecare individual.
Și dincolo de insistențele noastre, și dincolo de rezolvările pe care în mod generos ni le oferă, ei nu își pierd pacea și liniștea, ci rămân aceeași, neschimbați indiferent cine bate la ușă: un om bolnav, o mamă disperată, un elev înaintea unui test important, un tată singur, ș.a.
De ce rămân ei așa, poate te vei fi întrebând deja, cititorule? Iar răspunsul este: pentru că aceasta au dorit întreaga lor viață pământească, zicând neîncetat cuvintele Rugăciunii și căutând fără ostoire căile păcii și bunei-înțelegeri. Iar pacea primită prin rugăciune rămâne pentru totdeauna, fiind un dar al Celui înveșmântat cu Veșnicia.
Aceasta trebuie să facem și noi, ceas de ceas, clipă de clipă, dacă dorim să intrăm în liniștea Împărăției, acolo unde până și butoanele unei tastaturi mecanice ar fi nepermis de gălăgioase.
Autor: Tudor-Călin CIOCA
Text: Valeriu R. BOB
