Feb. 2, 2024
Rugăciunea ca respirație
Rugăciunea este o respirație a sufletului, despre care nici nu știm, de multe ori, că ar putea respira. Dar când începem să rostim Rugăciunea, ne dăm seama că sufletul nostru stătea surghiunit și îmbâcsit, asemenea unui covor prăfuit, uitat în podul casei de la țară. Astfel, pomenind neîncetat numele Domnului, șoptind Rugăciunea, sufletul se scutură de anonimat și uitare, începe să trăiască și mai ales să lumineze, pentru că, nu-i așa, Domnul este Lumina lumii (Ioan 8,12).
Autor: Tudor-Călin CIOCA
Text: Valeriu R. BOB
Legaturi nevazute
După cum nevăzute sunt undele radio, dar fără ele am fi lipsiți de conectivitate planetară, la fel de nevăzute sunt și ițele rugăciunii. Cu aceeași discretă, dar prezentă eficiență, acestea ne țin conectați nu la superbele episoade de teatru radiofo…
Nevoia de Hristos
Poate părea stereotipic acest mesaj, dar venind din partea unei persoane provenite din nucleul dur al ateismului mondial, lucrurile se nuanțează, evident, diferit. Setea ei de Absolut a străbătut dune amăgitoare ale deșertului lumii și după multe ur…
