Feb. 2, 2024
Rugăciunea ca respirație
Rugăciunea este o respirație a sufletului, despre care nici nu știm, de multe ori, că ar putea respira. Dar când începem să rostim Rugăciunea, ne dăm seama că sufletul nostru stătea surghiunit și îmbâcsit, asemenea unui covor prăfuit, uitat în podul casei de la țară. Astfel, pomenind neîncetat numele Domnului, șoptind Rugăciunea, sufletul se scutură de anonimat și uitare, începe să trăiască și mai ales să lumineze, pentru că, nu-i așa, Domnul este Lumina lumii (Ioan 8,12).
Autor: Tudor-Călin CIOCA
Text: Valeriu R. BOB
O minte treaza
O minte trează și ordonată ne conduce întotdeauna pe căile bune, cele care ne ajută să depășim obstacole și greutăți. Iar dacă îi adăgăm și rugăciunea, atunci ea ne poate conduce și mai departe, spre munții luminoși ai Împărăției n…
Smerenia sfinteniei
Oamenii Duhului se văd pe ei înșiși ultimii, nicidecum pe altă poziție. Acesta este, de altfel, și unul dintre reperele esențiale prin care, atunci când îi întâlnim, îi putem recunoaște, dincolo de orice camuflaj …
