Feb. 2, 2024
Rugăciunea ca respirație
Rugăciunea este o respirație a sufletului, despre care nici nu știm, de multe ori, că ar putea respira. Dar când începem să rostim Rugăciunea, ne dăm seama că sufletul nostru stătea surghiunit și îmbâcsit, asemenea unui covor prăfuit, uitat în podul casei de la țară. Astfel, pomenind neîncetat numele Domnului, șoptind Rugăciunea, sufletul se scutură de anonimat și uitare, începe să trăiască și mai ales să lumineze, pentru că, nu-i așa, Domnul este Lumina lumii (Ioan 8,12).
Autor: Tudor-Călin CIOCA
Text: Valeriu R. BOB
Limbajul bunatatii
Nu cred că ni se cere mai mult în viață, decât a ne exprima în acest limbaj special, al faptelor bune și al prețuirii aproapelui; un limbaj pe care îl expunea, de altfel extrem de inspirat, și Apostolul într-o epistolă …
Roade de primăvară
Așa după cum primăvara rodește viață, lumină și bucurie pentru toți cei care, sătui de frig și umbre, o așteaptă, tot așa și iubirea rodește în adâncul sufletelor noastre harisme cerești, care ne leagă pe toți, întreolaltă.
Autor:…
