Feb. 2, 2024
Rugăciunea ca respirație
Rugăciunea este o respirație a sufletului, despre care nici nu știm, de multe ori, că ar putea respira. Dar când începem să rostim Rugăciunea, ne dăm seama că sufletul nostru stătea surghiunit și îmbâcsit, asemenea unui covor prăfuit, uitat în podul casei de la țară. Astfel, pomenind neîncetat numele Domnului, șoptind Rugăciunea, sufletul se scutură de anonimat și uitare, începe să trăiască și mai ales să lumineze, pentru că, nu-i așa, Domnul este Lumina lumii (Ioan 8,12).
Autor: Tudor-Călin CIOCA
Text: Valeriu R. BOB
O iubire discreta
Ce alt înveliș, ce altă cochilie mai frumoasă ar putea avea iubirea decât discreția? Și ce înveliș mai frumos ar putea îmbrăca rugăciunea decât taina unei nopți cu stele?
Autor: Tudor-Călin CIOCA
Text: &…
Legaturi nevazute
După cum nevăzute sunt undele radio, dar fără ele am fi lipsiți de conectivitate planetară, la fel de nevăzute sunt și ițele rugăciunii. Cu aceeași discretă, dar prezentă eficiență, acestea ne țin conectați nu la superbele episoade de teatru radiofo…
