Feb. 2, 2024
Rugăciunea ca respirație
Rugăciunea este o respirație a sufletului, despre care nici nu știm, de multe ori, că ar putea respira. Dar când începem să rostim Rugăciunea, ne dăm seama că sufletul nostru stătea surghiunit și îmbâcsit, asemenea unui covor prăfuit, uitat în podul casei de la țară. Astfel, pomenind neîncetat numele Domnului, șoptind Rugăciunea, sufletul se scutură de anonimat și uitare, începe să trăiască și mai ales să lumineze, pentru că, nu-i așa, Domnul este Lumina lumii (Ioan 8,12).
Autor: Tudor-Călin CIOCA
Text: Valeriu R. BOB
Cuvinte de inger
Acolo unde lumea cere performanță lingvistică încă din copilărie (teste Cambridge, Toefl, Goethe, ș,a.), un înger în trup, călător până nu demult printre noi, ne propune un alt tip de test, al firescului și al Omeniei.
…
Picatura din Cer
Uneori, picăturile răcoresc - în fierbintele de August -, sau mângâie - când țâșnesc dintre gene arse de sare -, iar alteori liniștesc, când sunt izvorâte de două mâini împreunate și ațintite spr…
